M-a supărat rău, Răul!
Cum „cine e Răul”?
Zice că
mi-e Prieten,
ieşim în natură,
după ce că,
nu mergem la Durgău,
şi …
nu mă lasă
să zburd!
Să vă povestesc:
am salutat mesteacănu’
şi am ajuns
la tăpşanu’ nostru,
m-a dezlegat,
am făcut
o mică inspecţie,
Zamfir
s-a uitat spre LMV
şi …,
după nici o juma de oră,
M-a ţinut, aşa,
vreun sfert de oră,
apoi,
am plecat acasă!
Şi în sus,
şi în jos,
m-a obligat
să merg încet,
încet de tot,
legat!
– drăgălaşă, e drept! –
cam cum eram eu
cu doişpe ani în urmă …
M-a supărat foarte tare:
peste o săptămână
va fi ziua lui
şi
…
Buna, ce mai faceti (tu si Ulise)? Sper ca sunteti bine si va transmitem, si eu si fetele mele, numai sanatate, liniste si cat mai multe bucurii!
# Mihaela: Suntem – relativ – bine. Faptul că mai putem ieşi, câte un pic, în natură este un semn bun. În cor, vă mulţumim şi vă dorim tot binele din lume!
Imi pare tare rau ca Ulise e doar „relativ bine”. O seara buna!
# elly weiss: Realitatea obiectivă este tristă. Ulise este un câine bătrân, cu insuficienţă cardiacă. Speranţa de viaţă mai este doar de câteva luni, spre un an. Tot ce pot face este să-l îndop cu medicamente (al dracului de scumpe!) şi să-l menajez în privinţa efortului. La vară, la Cheile Turzii, vom merge: eu pe jos şi el … în raniţă! Astfel, sper să ne mai bucurăm o vară de Prietenia noastră!
Intelesesem ca e destul de batranel. Dar imi pare rau fiindca stiu ce inseamna atasamentul fata de un tovaras patruped. Am un catel si eu, un pekinez, foarte dragut dar care face 9 ani in vara aceasta… Deocamdata e OK…dar… Iubesc mult cainii, pisoii…
# elly weiss: Este, într-adevăr, bătrân. Din păcate, inimioara i-a îmbătrânit mai repede decât lăbuţele …
Iartă-l mă Ulise că nu-i chiar aşa de rău pe cum vrea să pară. Nici tu nu crezi ce spui.
# Florina: Stai liniştită: glumesc!