Încă un câine
– un coleg mai puţin norocos –
*
Anunțuri
Ulise al II-lea cel Ocoş
Nu toti lătrătorii sunt câini, nici toti vorbăreţii … oameni
Încă un câine
E singur… poate că liber ca pasărea cerului dar al nimănui. Câinii au nevoie de oameni prieteni! Sunt atât de devotaţi!
# StropiDeSuflet: Câinii sunt animale de haită. În plus, le este greu, după ce i-am domesticit, să-i privăm de compania noastră.
Pingback: Sa nu-ndraznesti sa mori! « Lunapatrata – Poezie,ganduri,muzica…
Cam plictisit si obosit 😀
# Cris-Mary: Se uita cu jind la echipa noastră …
Dragutul de el :)) Imi place titlul :))
O zi buna.
# cartim: Mi s-a părut a fi un câine pribeag, aciuat pe lângă casă. Deci, nici al lor şi nici al nimănui.
Cunosc sentimentul, mai ales ca sunt posesor de caini….
# cartim: Atunci, nu trebuie să-ţi explic legătura ce se crează între Om (şi dacă NU-i om!) şi câine.
Pare cam trist. Desi, poate doar se odihneste putin. Nici pentru ei viata nu e usoara 🙂
O duminica placuta sa ai!
# ellyweiss: ERA trist, părea speriat şi obosit. Dar, ne-a privit intens, noi l-a ocolit un pic, şi nici nu ne-a lătrat. A înţeles că nu vrem să-l deranjăm.
Stând ca pe bâncuțele vechi rurale din fața porții, e băștinaș
# Tury: I-am respectat şi protejat tihna hodinei.
E trist cățelul 😦
# tu1074: Am explicat tristeţea lui.
sigur si-ar fi dorit si el sa fie cu voi 🙂
# pandhoraa: Asta am citit în privirea lui.
Pingback: Léopold Robert (13 mai 1794 – 20 martie 1835), pictor elvetian « my heart to your heart
Pingback: Aprecieri duminicale « Blog de Tury