Între bare de câine

Cât îs io de câine – animal intelighent, mai ceva decât stăpânul meu (aici, nu vorbesc de Zamfir, că el îmi este Prieten, nu stăpân!), tot am şi lucruri pe care nu le înţeleg.

Un căţeluş – o dihanie de patru luni şi de patru … ori mai mare ca mine (cică-i Caucazian, adică, de prin părţile alea înalte, de pe unde s-o pogorât şi Tătucu’ Stalin!) – mă întreabă:

Afişele,

ce s-or bătut în cuie ecologice prin copacii parcurilor turdene,

se referă la câinii comunitari?

Recte, căţelul din lesă scoate direct din rect două milioane, în timp ce parcul e plin de produsele comunitarilor, câini şi beţivi, care scapă cu basmaua nepătată de vigilenţa purtătorilor de mapă şi mobil şi cu ecuson pe braţ, pentru că … Da’, dacă căţelu’ ridică lăbuţa din spate lângă un pom, doar, cum salubrizezi: cu factură sau cu taxă locală anulată după două luni?!

Sau, şi în această problemă se aplică „legea poliţiei comunitare referitor la parcare„? Adică, cel care parchează pe locul marcat este amendat. Dar, cel care parchează alături scapă cu basmaua nepătată de vigilenţa purtătorilor de mapă şi mobil şi cu ecuson pe braţ, pentru că … el nu ocupă un loc expus taxării!

Anunțuri

Un gând despre „Între bare de câine

  1. Pingback: Mulţumesc, Zamfire! | Florina Lupa Curaru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s