Criza – pentru to(n)ţi

Despre criză şi mecanismele de sosire şi de (ne)plecare a ei, v-am mai scris. Şi despre cum se iese, v-am scris. Am dat şi o declaraţie de pauperitate. Pentru cei care nu au reuşit încă să afle cam pe ce lume se află, reluăm. Unui consilier financiar de prestigiu i s-a solicitat sa explice, mai pe inteles, aceasta criza. Prestigiosul consilier financiar a explicat-o într-un mod foarte simplu:

Un individ s-a dus într-un sat – unde nu calcase niciodata înainte, iar, un măgar costa echivalentul a 50 – 60 de USD – si a oferit localnicilor cate 100 USD pentru fiecare magar vândut. O mare parte a populatiei si-a vândut urgent animalele agentului respectiv.A doua zi, a venit din nou si a oferit un pret mai bun: 150 USD pe fiecare magar, si alt numar important de sateni si-au vândut animalele.
A treia zi a oferit 300 USD … si asa lumea a vândut toti magarii …
În cea de-a patra zi, vazând ca nimeni nu mai are animale, a oferit 500 USD pe magar, dând a se intelege ca saptamâna viitoare va reveni ca sa achizitioneze mai multi magari … apoi, a plecat lasand satenii agitati.
A cincia zi, si-a trimis asistentul cu magarul pe care l-a cumparat în acelasi sat pentru a-l vinde cu 400 USD si, starnind interesul, a mai adus si alti magari tot cu 400 bucata. Având în vedere câstigul potential pentru saptamâna urmatoare, satenii au cumparat „proprii lor magari” cu 400 USD … cel care nu a avut bani, s-a împrumutat la un „camatar”.
In final, satenii au cumparat toti magarii din regiune …

Cum era de asteptat, acest asistent a disparut cu banii primiti pe magari … si niciodata nu a mai reaparut, nici el, nici seful lui.

Rezultat: Satul s-a umplut de „magari” si „datornici” …

Sa vedem ce s-a întâmplat mai departe:

Cei care au împrumutat bani si nu au reusit sa-si revânda magarii (la 500 USD), nu au putut rambursa împrumutul. Camatarii s-au plâns Primariei spunând ca, daca nu vor fi platiti, se vor ruina, pentru ca nu mai pot imprumuta pe nimeni si atunci se va distruge tot satul. Ca sa nu ajunga „camatarii” în ruina, primarul (în loc sa dea bani oamenilor de rând pentru a-si plati datoriile) le-a dat bani … tot lor, camatarilor. Acestia, având deja o mare parte din bani adunati, nu i-au iertat pe oameni de datoriile în care tocmai se bagasera. Cum primarul satului a epuizat bugetul primariei, era si el, de asemenea, în datorii. Atunci, a cerut bani împrumut la alte primarii; dar, acestea i-au spus ca nu-l pot ajuta, deoarece, in situatia in care se afla el acum, nu vor putea recupera niciodata banii.

Rezultatul: Smecherii – de la inceput, sunt plini de bani de pe magari …

Camatarii – cu profiturile lor rezolvate si o multime de recuperatori care continua sa perceapa ceea ce au împrumutat, plus dobânda, recuperatorii au trecut la „preluarea magarilor devalorizati”, dar, nici cu ei nu vor acoperi întreaga datorie … Restul satenilor – oameni datori, ruinati, distrusi si fara magari sa-i ajute la munca. Pe tot restul vietii lor … Primaria – ruinata …

Ce s-a întâmplat in final? Pentru a rezolva criza si a salva situatia, Primaria a redus salariile functionarilor sai …

Mai departe, v-a povestit unchieşul Boc!

Anunțuri

4 gânduri despre „Criza – pentru to(n)ţi

  1. Am auzit ca evreii isi invata de mici copiii cum este cu chilipirurile…
    Ma intreba daca satenii cu magarii au tras vreo concluzie demna de-a fi transmisa urmasilor…
    Probabil ca, acum, vor sa-si se faca copiii bancheri !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s