Mă tem că voi scrie şi eu o scrisoare deschisă şi o voi trimite singurului organ, celui mai mare portal, unicului ziar online (că, pe hârtie, a dat kicks de grozav ce era!):
Din cauza lui Zamfir, duc o viaţă de câine! Spuneţi şi voi:
– mă duce pe coclauri şi mă lasă liber; el speră să mă pierd, să scape de mine; da’, ce? crede că io-s prost?!
– mă chinuieşte cu ciolane mari, de trebuie să mă muncesc zile-n şir ca să le sparg!
Do vezi!? Câte vrei:
Plus una: m-a pus până şi pe cutii de chibrituri!
Ulise al II-lea cel Ocoş 
staiii … să-ţi zic : eşti FRUMOS ! 🙂
# CELLA: Vorbeşti de Ulise?
Bravo Ulise ! Profita la maxim !
Esti perseverent precum Adrian Severin (un fost politician din Romania)
# daurel: Mrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr! Ar fi cazul să-ţi cântăreşti ceva mai bine cuvintele, dacă nu vrei să o păţeşti la întâlnire!
are ambiţ ulise:P
# Mihai Motrescu: Un câine fără ambâţ, va să zică că n-are
Ulise a avut norocul să ne-ntâlnim. Eu am avut norocul să mă accepte de Prieten. Împreună, sunt o echipă de bătăuşi: batem coclaurile dinmprejurul Turzii!
=)) pe-asta acum am văzut-o!
o gătat osu’ ?
mari figuri sunteţi!!!
# irina: Habar n-am dacă a gătat osu’ ori l-a reîngropat. Atunci, în vreo zece zile, i-am dat patru astfel de oase! Precis sunt îngropate prin curte pentru zile albe sau negre! Treaba mea a fost să i le ofer. Ce face cu ele … Eu nu sunt jurnalist profesionist ca să-mi permit să-mi bag nasu’ în bucătăria lui!
Ultima propoziţie, presupun, este un compliment şi îţi mulţumim!
Pingback: Altă viaţă de câine « Ulise al II-lea – blog canin
Bietul de tine! Dacă nu aş şti că glumesti ţi-aş plânge de milă! Ştiu că nu e cazul!
# Florina: Dacă nu vrei să-mi plângi de milă, s-a inventat şi … râsul cu lacrimi. Dacă vrei să râzi de mine sau de noi, dă-i drumu’ …
Bietul de tine! Reclamă-l la Protecţia Câinilor!
# colectionara: Îl iert.