Ieri v-am spus povestea Kpra coo 3 iezi. O adăpătare pentru (ab)uzul puştilor internauţi. Pentru că aştept să mi se comunice data la care o grupă de la grădiniţă va avea o oră de iniţiere la un Biblionet (vorbesc serios!). Dar, cred că vă sunt dator cu o iăsplicaţiune, ca un pedagog de şcoală nouă.
Povestea de faţă este izvorâtă din realitate, dar nu vizează pe nimeni, personal.
P.S. Fiind vorba de un FW, autorul nu se cunoaşte. Conteaza mesajul transmis.
Lectură plăcută !
Copiilor nostri „internauti”
Dragii mosului, sa va spun o poveste? Pai va spun.
Ieri navigam pe internet si am prins acolo un link de hi5. Asa, ca pentru voi, va spun, urasc hi5-ul. Aproape ca şi pe celelalte chestii penibile „de socializare” (mai corect ar fi „de tembelizare”! ce socializare este să devii „prieten” cu un necunoscut – poate, un borfaş de elită?! – numai ca să ai 4.382 de „prieteni” pe care nu-i cunoşti!?)! Dar am intrat. Pe pagina unui tanar de aproximativ 18 ani, de profesie dansator modern. Si de succes. Spun asta avand in vedere zecile de mesaje de la tinere ce-l doreau. Sub o forma sau alta.
Problema mea a fost ca nu am prea inteles ce incercau sa-i comunice fetele. Gen: abea ast sa vi aici sa stam la brf k na, ti minte chef k maj’ meu. Sau: te poooooop lov u abea astept sa ne vdm :x:x:x Sau: plshe&hi5 tau ast comm d la u plz.
Priveam tatonarile respective cu ochii unui retardat. Lumea se duce naibii, ma gandeam.. Dispar cuvintele. Dispare comunicarea. Dispar imaginile pe care le pot picta cuvintele, frazele. Dispar intelesurile. Astfel de limbaj presupune sfarsitul literaturii, al poeziei.
Ce fel de poezie ai putea scrie cu „uof uof atat de nfs sometimes buah?!”
Stiu, sint un batran decrepit ce sta usa in usa cu o prostata defecta, dar dragii mei tineri utilizatori de ksh##33usk, o luati razna! Stiu ca trăiţi in viteza, stiu ca aveti alte prioritati, stiu ca ţoalele de firma au luat locul cărţilor bune si versurile retardate ale unor melodii searbăde au luat locul poeziei, dar voi franati evolutia si incepeti sa involuati! In curand, veti comunica din nou prin batai de toba si sunete nearticulate. Şi, mai grav, omorati povestile. Sau veti ajunge sa povestiti la fel de cursiv ca Tarzan cu Jane in momentul intalnirii lor. Sper ca stiti cine-i Tarzan.
Pentru voi am decis sa readaptez minunata poveste a minunatului Creanga (a murit saracu’ … fara sa vada Bamboo-ul).
Poate asa o veti citi. Si veti realiza spre ce va indreptati, cum vorbiti, ce doriti si in ce credeti.
NU MA ADRESEZ TUTUROR TINERILOR.
Exista tineri de aur, care cred in ceea ce cred si eu. Cei ce-mi citesc blogul intra in aceasta categorie si le multumesc ca sunt aici. Datorita lor ma simt si eu mai tanar.
Un pic.
Notă: Sunt convins că aţi înţeles că povestea adaptată, de ieri, nu este a mea. Face, deja, parte din folclorul internetian. Nici explicaţiile de azi. Le-am găsit-o în mai multe locuri: Capra cu trei iezi – versiunea moderna, CAPRA CU TREI IEZI – varianta contemporană şi tembelă, O poveste… revizitata!, Povesti de hi5-erit… şi la Bubulina! Ş-am încălecat pe-o tastatură şi v-am spus o mare … durere!
Mai conteaza ce-as spune io pentru/despre limba si literatura romana?
Sau Manolescu, ambasadorul; ca nu l-au facut nici academician…
# daurel: Contează ce spune fiecare şi, mai ales, contează CĂ spune! Am ajuns unde am ajuns, tocmai, pentru că am fost laşi şi am tăcut. Mereu mi se spune: Laaaaaaaaaasă, nu-ţi pune mintea cu ei! Aseară, am suportat atacul unei haite de sarkozyeni, în plin centru modenizat. Oricât am încercat să-i ocolesc. Erau şi jenanţi şi hazlii în „curajul” lor de împroşca cu invective. De parcă toţi ar fi fost … jurnalişti profesionişti turdeni!
Academia? A fost mai mult o fabrică de sinecure, în ultimele decenii.
Sarkozyeni ?
Lumineaza-ma !
# daurel: Dacă aprinzi becul sau lampa lui Ilici ori cea cu fotoghin, vei afla că nu coboară de pe vreo planetă din afara sistemului solar, ci, e vorba despre cei ţâpaţi de tetea Sarkozy, ca să ne împulăie pe noi, nu pe franţuji! Amu, că te-ai luminat, tete Daurel, poţi sufla în becul sau lampa lui Ilici ori cea cu fotoghin.
Mulţam de indrumare…
Era o poezie, oarecand: Malagamba /stinge lampa…
# daurel: Ăsta-i scopul reţelei: să ne luminăm reciproc!
Pingback: O poză şi o frază « Cristian Dima
Pingback: Un blog cu năbădăi