10 gânduri despre „Panseuriulise recidivante (4)

  1. cât îl mai osteneşti, Zamfire!
    la iarnă să faceţi bine să mai trageţi pe dreapta, să păpaţi şi să staţi la căldură. 🙂
    zic şi io ca ălor doi ai mei când erau mici…fără nicio şansă de punere în practică. da’, zău, v-ar trebui un pic de odihnă la cât maraton aţi făcut în vara asta.

    • # irina: Habar n-ai ce vorbeşti! Când ajungem acasă, după 20-30 de km parcurşi, ne uităm unul la celălalt cu aceeaşi întrebare nerostită: Mai facem o tură? Doar „civilizatul” din mine ne opreşte să plecăm la încă o tură.
      La iarnă? Nu vom umbla chiar ca vara (apud un … troian!). Dar, singura treabă este ca zăpada să nu fie fleoşcăită! Să-l vezi cum sare ca o căprioară, pe unde zăpada este multă şi afânată! Să-i vezi privirea plină de recunoştinţă când ne oprim să împărţim un biscuit, … Evident că hrana este ceva mai multă şi mai consistentă iarna. Căldură? Ne încălzim umblând prin ger şi zăpadă!
      Ulise nu este un câine decorativ, nu este un „pet” de apartament. El a locuit întotdeauna afară şi a făcut întotdeauna mişcare în natură. Nu poţi înţelege, tu, sufletul lui de câine liber pe coclauri! În plus, el este mândru că-mi deschide drumul şi-mi asigură protecţia. Ulise este un Câine!

    • # irina: Ar fi foarte greu, doar prima dată! A doua oară, … ne-ai întreba, tu!, când mai mergem?! Te-ar cuceri Ulise. Dacă n-aş reuşi eu!
      Chestia grozavă e că nu avem nimic obligatoriu, nici destinaţia (cu rare excepţii!), nici orarul, implicit, nici viteza. Când am avut chef, de exemplu – venind de la Pietroasa după Ziua mea!, ne-am oprit să mâncăm. Când să plecăm, Ulise moţăia la umbră. N-am plecat şi … am adormit eu sub pom. Când m-am trezit, am plecat relaxaţi mai departe. Cele zece minute ale amiezii s-au făcut vreo cincizeci.
      Avem şi un taximetrist prieten. Este cel care ne-a dus la medic de câteva ori (Ulise are 12 kg şi e greu de dus în braţe, dintr-un capăt al oraşului în celălalt!), deci, este „taximetristul lui Ulise„! Oriunde suntem în dificultate, îl sunăm şi vine să ne recupereze. Îi plătim … după două-trei săptămâni, când avem bani!

  2. mai vedem noi care pe care convinge! crezi că lui Ulise i-ar strica o picoteală din aia cu vise, la umbră… da’ dacă te vede pe tine pus pe plimbare, cre’ şi eu că e în blocstart oricând! 🙂
    ..
    în altă ordine de idei: unde ai povestit ce-a păţit, de la ce a avut rănile? eu n-am prins începutul…văd că nici acum nu-s trecute urmele.

    • # irina: Crezi ce vrei! Noi, suntem fericiţi şi dacă nu vrei să ne însoţeşti! Rănile de astă-vară s-au cicatrizat de mult. Am şi uitat de ele!
      Urmele – de-acum – de pe spinarea lui Ulise sunt de la pureci or râie, pentru care se scarpină până la rănire? Toate tratamentele empirice au dat greş, aşa că vom merge la Vrăjitoarea Margareta (medicul veterinar care ne-a vrăjit pe amândoi!) să îl lecuiască!
      Povestea o găseşti în postarea Duminica neagră
      Ulise picoteşte când vrea şi cât vrea. Abia reuşim să mergem o dată ori de două ori pe săptămână pe coclauri. De multe ori, nici măcar să trecem dealul la Durgău nu am timp sau putere! El e în blockstart de câte ori mă vede. Ar fi de-acord să lase mâncarea nemâncată, dacă vede lesa la mine în mână! Mai ales că ştie preciscă în raniţă am întotdeauna grăunţe pentru el ori biscuiţi pentru amândoi!

    • # irina: Ce nu te ucide, te întăreşte. De-atunci, în cazuri de intenţie de agresiune din partea altor câini, Ulise vine lângă mine şi rezolv eu problema. Nu l-am învăţat agresiv.
      Minunea a fost că eu credeam că nu mai văd câine din el vreo două-trei luni. Duminică a fost păţania, luni la amiază a fost cusut şi … joi seara îmi ţopăia şi lătra cu chef de joacă, de parcă nu el ar fi fost eroul tragediei! Evident că aici a fost mâna Martei care ne-a adus cu maşina, mâna vecinului veterinar care i-a dat seara injecţia şi a Vrăjitoarei Margareta care mi l-a cusut aşa de bine. Îndrăznesc să spun că pe Ulise l-a deranjat durerea din sufletul meu şi s-a mobilizat ca să mi-o micşoreze!
      Aşa am putut trece încă o Hot, hot summer! (tare mi-a plăcut filmul acela!).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s