La întoarcerea de la Ploscoş, ne-am oprit pe malul unui iaz. Cu o insulă în mijloc.
Aici, Ulise şi-a demonstrat curajul şi calităţile de echilibrist.
Ca să nu mai vorbesc de Prietenia ce ne leagă. Nu există oprelişti dacă eu îl chem să vină la mine!
Mai e cineva care nu înţelege, crede sau acceptă, un lucru atât de evident:
Ulise al II-lea cel Ocoş 
no..lasă-mă şi pe mine să nu fiu oleacă de acord cu tine! 🙂 tocmai pentru că e aşa grozav nu e bine să-l expui unor pericole.
ai văzut cu ce figură ţi-a venit? ţi-a spus: mi-a fost frică de să…da’ am făcut-o pentru tine
chiar deştept e , aşa-i. a realizat că cel mai sigur e să treacă podu’ încet, altfel riscă să nu mai ajungă.
ai grijă de el, Zamfire că la cât ‘i eşti de drag se suie şi-n vârfu’ pomului după tine!
hai să aveţi amândoi o seară faină! 🙂
# irina: Ai văzut şi auzit că eu îl chemam cu prietenie. Nu era un ordin imperativ! El ştie că, dacă nu ar fi venit, nu m-aş fi supărat şi nu l-aş fi pedepsit. Cu câteva ore mai înainte, într-o situaţie oarecum similară (avea de urcat un mal prea abrupt pentru el), după două tentative eşuate, a plecat să caute o altă ieşire şi, când a ajuns la mine, l-am răsplătit cu ce-şi doreşte el cel mai mult: o vorbă bună şi o mângâiere! Cred că acum a dorit să se întreacă pe sine. Pentru că, după ce a ajuns la mine şi l-am lăudat, a plecat imediat înapoi pe mal!
Mă tem că în privinţa urcatului în pom ai perfectă dreptate!
Singurul „pericol” era să cadă în apă. Dar … dimineaţă îl aruncasem în lac (cum am făcut de multe ori de când suntem împreună!) şi a ieşit fără probleme. În vara asta a fost prima oară când a intrat de bună voie în apă şi a înotat pentru plăcerea şi răcorirea lui!
În concluzie: îţi permitem să nu fii de-acord cu noi în orice problemă. Cu excepţia: Ulise este un Câine şi un Prieten grozav!
🙂 Doamne feri! nici prin cap nu-mi trece să nu fiu de acord cu asta.
sunteţi grozavi amândoi, luptătorilor!
# irina: Pentru aceste cuvinte, poţi fi sigură că nici unul dintre noi nu te va muşca!