Dacă a venit raportul Poliţiei comunitare, înseamnă că este vineri.
Dacă mâine şi poimâine e vreme frumoasă, înseamnă cu vom putea livra primele două kg de mure în vederea procesării şi metamorfozării lor înspre o delicioasă dulceaţă neagră pentru zilele albe ale iernii ce se-apropie.
Dar, să revenim la oile noastre. Pardon, la curcanii noştri comunitari.
13.08 -19.08
Săptămâna trecută, vă spuneam că am trimis mai multe cereri, la organe de ordine, de a fi inclus în lista de expediere a materialelor informative pentru mass-media. Ca blogger. Primul răspuns a sosit de la Jandarmerie! Am primit un buletin informativ. Din păcate, a fost şi primul şi … altul nu am mai primit.
De la celelalte organe pe care le plătesc, în calitatea mea de Cetăţean, nu am primit nici măcar un refuz politicos! Ca dovadă că îi doare în cot de Cetăţean. Sau … nici în cot nu-i doare?!
Ca bonus, vă ofer un filmuleţ turnat la una dintre ieşirile noastre în natură. Guest star este Uliiiiiiseeeee!
Duios, Ulise trecea!
Până reuşesc să uploadez filmuleţul, ascultaţi şi priviţi aici!
Ulise al II-lea cel Ocoş 
Fain…
Am compilat ceva despre latratul cainilor: http://daurel.wordpress.com/2010/08/19/la-noi-si-la-albanezi/
# Daurel: Eu şi Ulise, marcaţi de mure, îţi mulţumim!
Wow! Ce bine e de Ulise! Aşa viaţă de câine , mai da!
Bune murele, nu-i aşa? Unii le mănâncă fericiţi de la sursă, alţii aşi cresc disciplinaţi glicemia mâncând dulceaţă de mure !
Vorba românului: de dorul frunzelor, roade crăcile!
# StropiDeSuflet: Ulise nu se poate plânge: duce, realmente, o viaţă de câine! În fiecare dimineaţă, are Seminar cu Papa. Cel puţin de două ori pe săptămână este chinuit cu ore de jogging prin natură. Pe caniculă, în Soare, printre tufe, prin bălţi, … Trebuie şi să suporte repetate porţii de mângâieri şi joacă prietenească.
Mai nou, se duce singur în apă! Aseară, a intrat singur, de bună voie, într-un canal cu apă adâncă, a înotat puţin şi, apoi, s-a tăvălit fericit (presupun!) prin iarbă! Ani de zile se temuse de apă.
Cred că o să vorbesc cu Moşii ca să-ţi pună şi ţie în ghetuţe ori sub brad un borcan cu dulceaţă. Dacă eşti CU MINTE, evident!
A propos de glicemie: mie îmi creşte mai mult din enervări, stres şi dureri. Am parte cu duiumul de ele.
Mi-am terminat alocaţia de şomaj (înjumătăţită de acel minus 15% şi de creşterea preţului medicamenteleor de la 15 la 105 lei!). Acum, au apărut facturile de mobil (cu internet) şi de curent. De unde le voi plăti … mă voi gândi după ce nu vor mai fi mure de cules!
După ce am trecut o iarnă fără căldură, să văd cum voi trece o iarnă fără mâncare!