Sosiţi acasă, după plimbărica de la Durgău (voiam să mergem la Tarzan, dar …), am descărcat imaginile de pe aparat şi m-am chinuit (un pic!) să înţeleg ce reprezintă imaginea de mai jos:
Într-un comentariu, amicul winton bănuia că am declanşat accidental aparatul, căzând în iarbă. A fost foarte aproape de adevăr. Singura remarcă pe care o adaug este că sub iarbă era …
… un metru de apă!!! un metru ca adâncime!!!
Ca să protejez aparatul, m-am udat până la p…! Adică, până la brăcinar, ca să nu trebuiască să pun bulina roşie pe text! Din fericire, după câteva minute de uluială şi funcţionare anapoda, aparatul şi-a revenit! Eu m-am întors la „biroul” cel nou şi am făcut nudism ca să mi se uşte nădragii şi papucii!
A fost un moment de comă!!!
Când am simţit că piciorul tot coboară în apă, prima reacţie a fost, instinctivă, să mă echilibrez cu mişcarea mâinilor. A doua, gândită extrem de rapid!, a însemnat ridicarea foarte repede a mâinii cu aparatul, cât mai sus!
În poză vedeţi, reflectate în apă, 
ierburile – deranjate deja de pasul meu -, şi o parte din podoaba-mi capilară stufoasă!
Cum a trecut Ulise … nu am apucat să văd. El era, oricum, plin de noroi pentru că făcuse o baie de nămol, fericit ca o scroafă!
Vorba lui nenea Will: totul e bine când se termină cu bine! De astă-dată, în afară de râsul care mă pufneşte de câte ori îmi amintesc de păţanie, nu există nici o problemă!
Ulise al II-lea cel Ocoş 
Zamfir, nu pot spune decat ca esti un norocos! Ce mai contează că te-ai udat până la brâu dacă aparatul foto a ieşit cu bine din aventură?
Curioasă din fire, vrând să văd cam cum ti-a fost în apă, am facut şi eu acelaşi lucru azi în râul Turcu şi tot cu aparatul foto în mână … numai că eu am intrat cu totul la înmuiat. Bietul meu aparat a înghiţit atâta apă că nu mai vrea să lucreze …
Nu mă întreba cât de rece era apa că încep să-mi clănţene dinţii în gură numai când îmi amintesc!!!
# StropiDeSuflet: La mine, apa era caldă şi cam sărată!
Am râs cu lacrimi, după eveniment, când mi-am dat seama ce caraghios voi fi fost pentru un privitor: în loc să-mi micşorez coborârea în adâncuri, eu săltam cât mai sus mâna cu aparatul!
Pai da! Daca alunecarea ti-o fi fost blanda… dar eu cand am pus piciorul pe piatra miscatoare, m-am si dus pe burta de parca as fi vrut sa ma ascund printre pietre Si acum ma mir cum de nu am dat drumul din mana aparatului foto! Cand am iesit din apa parca eram izvorul fermecat ! Nici n-am stat sa culeg aplauzele la scena deschisa. M-am ascuns cum am putut mai bine sa pot incepe programul de striptease pe muzica dintilor clantanitori si mi-am stors sarguincios rufele… dupa care a urmat intoarcerea la mama natura care mi-a oferit darnica frunze imense de brusture…. cam incomode dar acoperitoare, pana cand soarele prieten si vantul harnic mi-a uscat lucrurile.
Spectacolul a fost gratuit pentru privitorii de ocazie… vezi ce generoasa am putut fi?
# Aurora Geeorgescu: Cred că ai pe conştiinţă kilogramul cu care m-am îngrăşat râzând la citirea poveştii tale. Mi-am imaginat toată scena (scuze! am pus mâna la ochi! cu degetele răsfirate, evident!). Într-adevăr, păţania ta este monstruoasă faţă de mizilicul meu!