Astăzi a fost o zi tare deosebită:
am hălăduit toată ziua pe coclauri.
Noi, echipa Ulise & Zamfir!
De multe ori, am observat obiectivul aparatului Prietenului meu, Zamfir, îndreptat înspre … nasul meu! Are noroc că eu nu-s profesionist şi nu-l latru! În plus, sunt frumos şi nu am nimic de ascuns!
Iata, de ce:
Ulise al II-lea cel Ocoş 
Am văzut albumul.Frumoasă recoltă.Este o poză frumoasă in mod special făcută printr-o vitrină.Frumos.
# blog’olog: Sunt chiar mai multe poze reuşite. Ulise a început să nu se mai ferească de aparatul de fotografiat!
Vad ca ai o adevarata pasiune sa mergi cu laptopul prin natura…
# Bogdan Epureanu: Nu este vorba de o pasiune, ci, doar de faptul că profit că pot face – la umbra tufei de pe vârful dealului – ceea ce puteam face acasă. Dar, atunci, nu aş fi putut fi la umbra tufei de pe vârful dealului! Şi am fi fost în pierdere, şi eu, şi Prietenul meu!
Acest leptopiseţ este marea bucurie pe care mi-a făcut-o un membru al PSD-ului meu personal! De câte ori sunt la umbra tufei de pe vârful dealului, mă gândesc cu durere că el nu ar putea fi lângă mine! Să-i dea Dumnezeu, măcar sănătate cât de multă!
Doamne, cat va invidiez! Stiti sa va bucurati de natura, de prietenia ce va leaga, … As vrea sa vin si eu cu voi!
# rodi: Oricine vrea, poate veni cu noi. Singura condiţie este să aducă voie bună şi să-l ţină picioruşele!
Pierzi vremea aiurea ca ciinele tau
# ben gosu: Este părerea ta! Atât Ulise, cât şi eu, Zamfir, cât şi o mulţime de cititori de-ai blogului, ca şi o mulţime de prieteni şi cunoscuţi, au o altă părere.