Din jale se înfruptă …

Pe noi, ca naţie, ne interesează foarte „pregnant” starea de sănătate a caprei vecinului. În stânga, vedeţi cum stă capra africanului. În dreapta, e cea a americanului. Dar, eu vă voi vorbi de biata mea vecină, văduvită de soţ. De-aceea, nu vorbim despre jalea din care se întrupă Electra acum, ci, despre jalea din care se înfruptă tanti Ileana, deloc Electr-iciană!

Ieri era lelea Ileana. Acum, după ce s-a întors  Iuăn bogat, din Spania, unde … ştie el ce, cum şi pe unde a muncit,  pe la castelele de nisip de pe-acolo, a devenit Doamna Elena, cu conturi şi carduri în regulă.

Dar, veni vreme ca Iuăn, devenit şi el Domnu’ Ion pentru toţi săracii din sat, să se mute într-un loc cu mai multă verdeaţă şi linişte … şi ca, tot românul, lăsă prin testament, patruj’ de mii de ieuroi, pentru servicii funerare decente.
Jelindu-l pe Iuăn, Ileana urmări îndeplinirea testamentului, punct cu punct. Că, taaaaare l-a mai iubit pe Iuănu’ ei!

Curioasă, cea mai bună prietenă o întrebă:
– Cît te-a costat, în mod real, totul?
– Cu totul,  40.000.
– 6.500 € – serviciile funerare.
– 500 €  donaţie pentru biserică.
– 500 €  pomana, masă la restaurant.
– Restul, o piatră comemorativă.
Mirată, prietena o întrebă :
– 32.500 € pentru o piatră comemorativă? Nu se poate! Ce piatră comemorativă o fi aia, aşa de scumpă?
– Nu ştiu exact, cum să-ţi explic. Uită-te şi tu …

vezi piatra comemorativă plătită de tanti Ileana cu 32.500 de euro, în memoria lu’ Iuăn al ei.

Notă: am adaptat un show primit de la unul dintre prietenii de pe internet! Originalul e cam aşa: Se stinse Ion