Vă vine să credeţi au ba, astăzi, când Zamfir se juca cu Muţunache nu am fost gelos, chiar deloc.
Eram fericit că m-a iertat pentru că mă încurcasem într-un gard din plasă de sârmă – în loc să merg cu el, pe drum, o luasem … pe arătură! – şi l-am făcut să se întoarcă din drum după mine.
Bravo Ulise! Ce-i al tau e pus deoparte.
# Daurel: Evident! Prietenia cimentată, în aproape zece ani, e ca … betonul!