Urare de … Crăciun

Am să fac o dezvăluire, spre disperarea super-dăştepţilor care mişună pe la pop-oneţul meu: nu m-am tâmpit când vorbesc despre o urare de Crăciun după ce am intrat în Postul Paştilor!

Am descoperit o urare de Crăciun, care mi-a fost adresată cu prietenie, dar … de care am aflat abia acum. „Din greşeală în greşeală spre victoria finală” – ne era deviza cu mai bine de două decenii în urmă (să fim serioşi: este mai actuală decât … Caragiale!).

O cititoare a blogurilor mele, bloggeriţă şi ea (Oare, de ce la feminizarea termenilor ce definesc profesii se utilizează forme diminutivale?! Este doctor şi doctoriţă, actor şi actriţă, … Dar este profesor şi profesoară!), a înţeles, din sintagma „blogul lui Ulise al II-lea”, că ar fi un al doilea blog al lui Ulise. Mare … oroare, Colega! Ulise este al doilea din dinastia câinilor care îmi sunt Prieteni!

Cercetând blogurile „împricinatei”, am dat peste o altă oroare. De-a mea de astă dată. Dar, am beneficiul neştiinţei! Am primit o urare de Crăciun, prezentată sub forma unui onorant omagiu adus trudei mele blogoristice: O lume de păreri.

Luana este un nume care-mi aminteşte de un film pe care l-am văzut în adolescenţă. În prima, pentru că acum o trăiesc pe a treia! Era un film că o războinică într-o eră primitivă. Evident, o splendidă trupeşă tipă, dezbrăcată la maxim, pentru că şi pe-atunci era criză de îmbrăcăminte.

Dar, să revenim la oile noastre. Pardon: la Luana bloggeriţa. Pentru că m-a făcut de râs, împiedicându-mă să-i mulţumesc imediat pentru postarea despre Aprilieana mea persoană (nu pot spune „Augusta” pentru că-s născut în aprilie!), o pârăsc aici şi acum: are o puzderie de bloguri (deci, altă supărare pentru mine: nici la numărul de bloguri nu sunt unicat!).

http://tagore6699.wordpress.com

http://sites.google.com/site/luanaaldor

http://meditatiiromanafranceza.blogspot.com

http://desene-dibujos-dessins.blogspot.com

http://talking-english.blogspot.com

http://in-dulcele-stil-clasic.blogspot.com

http://exercicesfrancais.blogspot.com

Am dat o raită pe la toate blogurile ei şi vă spun, cu sincer regret: nu am timp acum să le citesc pe-ndelete (atenţie: „pe-ndelete” nu înseamnă, în acest caz, „pe în … delete„!), dar … sunt un tânăr care promite! Promit să le citesc în călătoriile mele mai lungi cu autobuzele. Trebuie doar să nu-mi uit leptopiseţul acasă!

Sărut mâinile, Luana! Din partea lui Ulise: Ham! Ham! Ham! (în traducere: mulţumesc că te interesezi de blogurile noastre!).

24 de gânduri despre „Urare de … Crăciun

  1. Uf! Credeam ca nu mai observi colindul ironic pe care ti l-am dedicat, de Craciun! Sa le luam pe rand:
    1) Intamplarile intalnirilor din imaginara lumea a navigatorilor si constructorilor virtuali (cam lung, nu-i asa? dar le prefer in locul derivatelor provenind din „blog”) se datoreaza hazardului; am dat peste tine, nu te-am cautat; dar de-acum poate da, poate nu, sa vedem, sa mai gustam…
    2) Din greseala am construit atatea, pana m-am lamurit cum functioneaza si inca nu sunt sigura ca cunosc toate dedesubturile. Mai invat, mai cercetez: in privinta asta eram nula, in urma cu cateva luni, abia acum mai pot spune ca inteleg cate ceva din limbajul…programatorilor de web. Si toate sunt niste ciorne pentru un proiect final, mult mai serios, la care ma gandesc de mult. Imi trebuiau totusi niste antrenamente, niste exersari, niste investigatii…etc
    3) Multumesc pentru publicitate. Esti un scump. Pot face si eu ceva pentru tine, in legatura cu diseminarea? Desi daca ma uit la numarul de vizitatori, pare ca nu ai nevoie de nici un ajutor.
    4) Te inseli in privinta preeminentei valorii hipocoristice a sufixului derivativ -ita in exemplu dat de tine mai sus. El este in primul rand un sufix care se ataseaza masculinului pentru a forma femininul (vezi categoria meseriilor): sudor – sudorita, doctor – doctorita, postas- postasita. Insa se spune corect: „Doamna doctor nu este libera azi” – fara a folosi femininul, ci doar forma de masculin.
    5) Imi place jocul de cuvinte pe care l-ai gasit: „Launa este un numa….”, iar cand voi avea mai mult timp iti voi da un raspuns, la acest joc de cuvinte, „de numa, numa”…
    6) Intr-adevar, am facut o confuzie, fiindca am citit in graba: credeam ca Ulise e titularul blogului si nu porecla asumata de bloguitor, insa daca ar fi sa o iau in sens propriu, ar fi primul caine care…bloguieste omeneste, demn de faimoasa „Tara a lui Kuty”, unde ar putea da lectii de civilitate Prezidentei sau lui Mika Le. Haida, de, Zamfir, nene, te ascunzi in spatele unui caine???
    Iti astept cu nerabdare replica.

    • # tagore6699: Răspund şi eu cu „sa le luam pe rand”:
      1) Mă bucur că Nenea Hazard ţi-a îndrumat paşii spre Paşa Ulise şi spre Paşa Zamfir.
      2) Din aceleaşi motive, am procedat similar. Apoi, le-am specializat, făcându-le derivate ale blogului iniţial. A învăţa e omeneşte, dar, a persevera în învăţare este … meritoriu!
      3) Poţi face acelaşi lucru. Nu neapărat pentru creşterea numărului de vizitatori, cât, pentru a face şi altora bucuria descoperirii blogurilor mele. Cei cărora le va face plăcere, vor reveni.
      4) Mulţumesc Doamna/Domnişoara Profesor … iţă! Ce uşor era înainte vreme: ziceai Tovarăşă şi nu te mai împiedicai de … inelul de pe deget al respectivei!
      5) Regret mica eroare care mi-a scăpat. Voiam să scriu:“Luana este un nume …”, dar, aştept cu nerăbdare acel raspuns, “de numa, numa”…
      6) Nu mă ascund in spatele unui caine, ci, am vrut, doar, să-l fac cunoscut. Şi nu mi-a reuşit. L-am făcut, doar, … celebru! Mizez pe prietenia noastră ca să mă ierte!
      Astept cu nerabdare să aflu dacă esti mulţumită de replica mea.

    • # Daurel: Conform spuselor unui prieten, postările mele trebuie citite de cel puţin două ori. Adaug: de multe ori, comentariile postate întregesc postarea. Deci, fără jenă, trebuie citite şi acelea!

  2. Din goana timpului care ‘își asucte gheara’:
    1) ‘Stai să vezi, măi, ce minune
    Tot cătând unul și una
    Peste-Ulise dau de nume
    Ce mă latră, vai, de numa…!’
    2) Suntem în tandem.
    3) Subscriu. Dar fă-ți un baner sau un mesaj publicitar. Facem schimb, cum scrie la carte: ‘banners exchange’.
    4) A greși e omenește,
    Când te-ndopi cu ce nu este,
    Dar nu-mi mai croi altiță
    Ca să-mi spui …profesoriță.
    5) ‘Stai, oprește-te!, îmi zise.
    Ce să cauți unul, una
    Vezi pe blogul lui Ulise
    Unde-s doi de numa, numa…’
    6) Mă tot mir cum am greșit:
    Zamfir este chiar Ulise?
    Atunci…, poate…, negreșit
    Că-i un joc doar de culise.

  3. Mă vei ierta pentru lapidaritate. Zilele astea sunt copleşită de treburile st… Mă faci să râd :-). Epigrama îşi propune, prin poanta umoristică, ironică sau uşor acidă, să-l mişte din inerţie pe destinatar, să-l trezească, să-l pişte uşurel, să sclipească într-un duel de florete; pe când epitaful vrea să-i trezească pe ceilalţi la realitatea lui „memento mori”, destinatarul nemaiputând fi trezit nici cu tunul lângă ureche, darmite să mai vadă strălucirea încrucişării floretelor.

    • # tagore6699: Mulţumesc pentru lămurire. Acum, ştiu diferenţa între epigramă şi epitaf! Mai am o neclaritate. „Lapidaritate” vine de la a lapida?! Sper că nu. De floretă mi-e frică, ca de orice limbă ascuţită! Mai bune cu tunul! Poate, nu mă nimereşti!

  4. Da, sigur că ‘lapidaritate’ vine din ‘a lapida’ tot așa cum ‘conservă’ vine din ‘Conservator’, iar ‘epitaf’-ul are puternice și nesmintite legături cu ‘epigrama’….

    • # tagore6699: Da, nesimţite. Pentru că cel care se bucură de onoarea de a avea un epitaf, nu se mai poate bucura şi de răsfăţul de a primi o epigramă!
      Tagore … de la ce vine De la Rabin Dranath?

  5. In ceea ce privește diferențele pentru care ne tot ‘floretăm’ acum, da. Da, știam că știi, dar m-am prefăcut că nu știu că știi.
    Tagore ? Evident. Scrie niște poezii absolut umitoare (de dragoste, filosofice) și remarcabile, cam în genul haikurilor japoneze și, în plus, este socotit părintele spiritual al Indiei moderne. Un fel de pater familias pentru o întreagă națiune.
    O mostră:
    ‘Inima mea
    pasăre a deșertului
    și-a întâlnit cerul
    In ochii tăi’.

    • # tagore6699: Mulţumesc pentru că îmi confirmi ce am aflat prin clasa a zecea … Din acelaşi motiv, mi-a plăcut şi mie! Haiku-urile le-am descoperit în armată, la Târgovişte! (era în primăvara lui ’74!).

  6. Dacă ți-a plăcut din același motiv, dă-mi un exemplu. Altfel, e vorbă goală.
    Vă lăsau în armată să citiți poezii așa de speciale? Mare minune! Și unde reușeai performanța? La ordinul: ‘Pe brânci’!, iar cartea îți atârna sub bărbie, legată de un șnur la ceafă în timp ce-ți zdreleai burta de sol ?
    Vasăzică acum ai avea mai mult cu vreo 10 ani de ‘mezzo del camino’ cum zice Dante în divina sa operă ? Să trăiești și la mai mare, ca să mai faci și altă dată fraze struțocămilești în ‘latinomească’ !
    ‘N-ai promisără’, vorba lui Caragiale. Și abia acu’ văzui că, de liberal ce-mi ești, ai intezis în acest spațiu ‘banners exchange’…

    • # tagore6699: 1. Nu ştiu nici un vers pe de rost şi nu vreau să chinuiesc gugălu’ ca să mă dau ocoş.
      2. Am fost de comă: vreo două săptămâni s-a râs de prostia mea! Am dat 75 de lei pe o ediţie de lux cu haiku-uri, în loc să cumpăr trei lăzi de bere!
      3. Sunt la ‘mezzo del camino’, dar … nu ştiu în direcţie merg. Dante nu a precizat. Aşa că, am lăsat orice speranţă şi …merg! Înainte! Că înainte, era mai bine!
      4. Din motive de sărăcie, nu am bani de jucării şi … mă joc cu cuvintele. Cele câteva pe care le ştiu.
      5. Sory, Ma’am: „a nu accepta” nu înseamnă „a interzice”! Apud DEX!
      În rest, dacă nu le băgăm în seamă p-alea rele, toate-s bune!
      P.S.: „Mai promită-le o sută” nu e de la Caragiale. E de la strănetoata lui!

  7. Ai haz, știi ? Mai ai și ceva har la invenții lexicale, deși unele sunt cam pe muchie de cuțit, precum ‘noi noutăți’. Aș spune că ai un comic de limbaj destul de reușit, ai putea să scrii comedii.
    Dar ….
    Lasă-mă să te contrazic cu opera autorului ‘marii trăncăneli’ pe masă (adică cu argumente solide): participiul trecut ‘feminizat’ în sintagma analitică a perfectului compus(exact așa cum l-am pus eu!) e o trăsătură stilistică a vorbirii personajelor necultivate, de origine…lumpenproletară și apare destul de des – uită-te din nou pe multcitita și răscitita schiță ‘D-l Goe’… la vorbirea celor trei cucoane….

    • # Tagore6699: Mă tem că ai sesizat exact … intenţia mea. Mulţumesc pentru laude!
      Blogul lui Ulise se vrea a fi tocmai un perpetuu pamflet dedicat cotidianului.
      „Noi noutăţi” este o dedicaţie celor care sunt capabili să coboare jos, să intre înăuntru, care se tratează cu panaceu universal şi, mai ales, celor care nu pot mânca mititei pentru că-i consumă, aşa cum consumă berea pe care nu o pot bea ca părinţii lor, …

  8. Ha, ha, ha !
    E bine că le sesizezi și nu le ignori, ceea ce înseamnă că gândești limbajul și te gândești când folosești pana, nu le scoți din limbajul de lemn comun, din găleata negânditelor păreri…
    Doar că prima expresie din cele enunțate de tine face parte din ‘frazeologiile idiomatice’ (expresii fixe, în general acceptate ca fiind corecte, deși logic ar intra în domeniul tautologiilor, așa cum spui: ‘scriu o scrisoare’, dar fără să fie tautologic…).

    • # tagore6699: În nici un caz nu am crezut că voi isca astfel de controverse, la nivel academic, asupra filologiei. De la „Cobori în jos, Luceafăr blând”, oricine se poate scuza că a vorbit poetic, nu agramatical.
      Dincolo de glumă, aveţi perfectă dreptate şi, nu sunt o excepţie. Doar că le folosesc mai rar şi, în contrapartidă, fac haz de ele.
      Defectul pentru care am suferit enorm în viaţă, greşeala care nu mi s-a iertat niciodată, este faptul că obişnuiesc să gândesc. Şi mai fac acest lucru şi ÎNAINTE. Când, cutuma spune că trebuie să gândeşti posterior şi, de preferabil, cu posteriorul!

  9. Poate că ar trebui să depășim cutuma (de tristă amintire, când mergeam în turme pe la manifestări…) de a gândi (cu) posterior(ul) și post-festum. După bătălie, mulți viteji se arată…

    • # tagore6699: Acum, aceleaşi deplasări cu turma se numesc „pelerinaje”. Diferenţa este că profitul din încasări nu mai merge la fondul cultural, ci, la cel religios (am scris două minciuni consecutiv!).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s