Suntem o ţară de lumea a treia

Pen’că az’ e duminică, mi-e lene. De ce să mă ostenesc să gândesc şi să scriu? Mă dau jurnalist profesionist şi, cu Copy + Paste, gata articolul scris! Ia, vedeţi:

Suntem o tara de lumea a treia

Sărim în sus paișpe metri de fiecare dată când cineva ne spune că suntem de lumea a treia. Ne simțim indignați când suntem asemănați cu jegul din cătunele țărilor Sud-Americane sau cu triburile de indieni. Ne doare când ne numesc țigani, jegoși, paria Uniunii Europene. Ne credem cu mult peste ei când ne consideră mizeriile sau scursurile societății civilizate. Le spunem că sunt proști și ignoranți. Că habar n-au ei ce e aici, de fapt.
Consider că dumnealor cam au idee. Noi nu prea știm care-i treaba. Am formulat câteva exemple sub forma „suntem o țară de lumea a treia pentru că:”
– încă facem curat pe masă cu mâna. Strângem firimiturile în palmă, deși în magazine sunt aspiratoare special concepute pentru asta;
– încă spălăm vasele manual. În fiecare magazin de electrocasnice găsești o mașină de spălat vase. Dar sunt prea scumpe pentru noi. În schimb avem bani de țigări, alcool și telefoane de ultimă generație;
– încă ne scuturăm fața de masă pe geam și ne punem lenejeria de pat la aerisit pe balcon;
– încă ne punem rufele la uscat pe sârmă, în balcon sau în curte;
– ne scărpinăm în nas, în fund sau în alte părți imediat ce credem că nu se uită nimeni la noi;
– dacă un bărbat se spală de mai mult de o dată pe zi, e considerat a fi de orientare sexuală îndoielnică;
– un cerșetor face mai mulți bani ca un masterand;
– decât să plătim pentru o parcare mai bine blocăm o cale de acces – pentru că e gratis;
– zbierăm cât ne țin plămânii că suntem manipulați dar ni se înmoaie picioarele la prima limbă dată-n dos;
– orice idiot poate candida la președenție, iar unii ajung să fie aleși de două ori;
– avem la fel de mult respect pentru cel de lângă noi cât are un pește pentru o curvă;
– poți să ajungi sus mai repede dacă-ți mănânci colegii de fund decât dacă muncești din greu;
– construim locuințe de miliarde de euro la marginea orașelor, dar nimeni nu reabilitează construcțiile din centru;
– avem mai multe mall-uri decât biblioteci;
– o carte e mai scumpă decât o noapte în club;
– privim sinceritatea ca pe o carte SF, în schimb suntem prieteni cu toată lumea;
– cuvântul de ordine la bloc este „bormașină”;
– suntem pasionați de calitate la fel de mult cum un șoarece adoră o pisică – și ne mirăm de ce suntem plătiți prost și văzuți ca o adunătură de ipocriți;
– țipăm că sunt gropi pe străzi dar înjurăm când se fac reparații și facem asta într-un mod cât se poate de oficial;
– încă se mai crede că deodorantele sunt o chestie pentru femei în condițiile în care prin Vest chiar și bărbații folosesc o gamă destul de largă de cosmetice, dar ăia-s niște poponari, pe când noi reprezentăm masculinitatea brută;
– vedem cu regularitate căruțe oprite lângă mașini marca BMW sau Mercedes și ni se pare o chestiune la fel de naturală ca răsăritul Soarelui;
– facem curat doar pe unde se vede. Jegul de sub covor sau mobilă nu face rău nimănui – până la urmă și gândacii sunt suflete și au nevoie de o locuință. În schimb ne plângem că autoritățile nu au grijă de sănătatea populației;
– ne apucă frenezia să lustruim totul doar când se anunță cineva în vizită, fie ea oficială sau doar între prieteni;
– încă avem agramați prin presă și au un succes enorm la public – în fond a greși e omenește;
– în afaceri unii își fac un obiectiv din a scufunda concurența decât să aducă produse superioare calitativ pe piață – până la urmă e mai ușor să-i dai altuia în cap și să-i furi banii decât să muncești și să câștigi prin forțe proprii;
– scandalurile sunt mai bine primite decât laudele (deși să zicem că asta caracterizează toate culturile, nu doar pe noi. Să zicem);
– caracteristica determinantă a celor din jur este hoția, în timp ce noi suntem Sfinții Apostoli reuniți într-un singur corp. Arătăm cu degetul pe toată lumea și îi numim corupți, dar când vine cineva la noi cu o „atenție” suntem mai dispuși să-i ajutăm decât dacă doar ne-ar fi rugat fără elemente materiale;
– avem aur pe noi cât familia regală a Angliei dar nimeni nu are nici măcar un bănuț. Suntem o țară de sărmani nefericiți și amărâți, bătuți de soartă și de vreme;
– vorbim la telefon zbierând, ca să vadă toți dușmanii ce aparatură avem;
– o petrecere adevărată are ca martori cel puțin încă 4 sau 5 blocuri învecinate;
– vecinii au grijă să dea foc la frunezele uscate adunate de prin curte exact când ai toate geamurile deschise și ești plecat de acasă;
– când e o sărbătoare religioasă toată lumea stă acasă pironită în fața calculatorului sau TV-ului – nu muncim că doar mâniem pe Dumnezeu. Și ce noroc avem că în fiecare zi e câte un Sfânt;
– muncim 29 de zile pe lună stând în pat, iar în a 30-a luăm o pauză de 24 de ore de la viață, înjurând șeful că ne dă prea mult de muncă;
– lista asta poate continua la nesfârșit dar nu mai am idei.

Vedeţi cât de dăştept sunt? Vedeţi ce bine ştiu să scriu? Doar că … am transcris un splendid articol de pe blogul http://b-ul.ro. Mulţumesc, Colega blogger amator! Datorită ţie, îmi merit ciolanul de azi!