O scrisorică pierdută

Întâi, am crezut că e un os. Apoi, am observat că este hârtie mototolită. Pentru că nu aveam ochelarii de cal la mine, l-am rugat pe Prietenul meu, Zamfir, să mi-l citească. Apoi, m-am ţinut de burtică. Nu de durere, ci, de râs. Era o filă din agenda lui … Ghiciţi:

Ora 7:00 – Sună ceasul. Cobor pe scăunelul de lângă pat, apoi, de pe scăunel sar jos. Am uitat sa opresc alarma. Mă urc pe scăunel, de pe scăunel in pat, de pe pat pe noptiera si opresc ceasul. Vreau sa sar de pe noptiera, dar când mă uit in jos ameţesc. Cobor exact cum am urcat.

Ora 7:15 – Mă duc la baie. Nu mă bărbieresc nici azi ca nu ajung la oglinda.

Ora 7:30 – Mă urc pe calorifer si mă uit pe geam. Astăzi nu ploua. Mă bucur enorm. Si aşa nu ajungeam sa iau umbrela de pe cuier. Încep sa mă îmbrac. Îmi pun bretele la pantalonii de costum fiindcă iar nu îmi găsesc cureaua de la ceas. Îmi pun papionul. Nu mai port cravata fiindcă ieri era sa cad pentru ca am călcat pe ea.

Ora 7:45 – Suna cineva la uşă . E SPP -istul. Nu i-am văzut faţa pentru ca nu mă pot uita pe vizor. Mă uit pe gaura cheii si îl recunosc după ceas.

Ora 8:00 – Plec de acasă. Ajung din braţele SPP-istului in maşină. Astăzi stau in spate. Ieri am stat in fata si mi-au rămas urme pe obraz de la centura.

SPP-istul conduce. Eu nu conduc pentru ca nu pot sa apăs pe pedale, si sa mă uit peste volan in acelaşi timp.

Ora 8:30 – Ajung in fata guvernului. Sar din maşină si trec strada. Cad intr-o groapa de pe sosea. Îl sun pe Berceanu sa vina sa mă scoată. Daca nu era el, nu era nici groapa asta. Daca mă mai enervează o dată, îl demit. Încă nu am uitat ca la inaugurarea autostrăzii Turda – Gilău, când a vrut sa taie panglica mi-a tăiat moţul.

Ora 8:45 – Intru in sediul guvernului. Astăzi avem petrecerea de sfârşit de an. Cântă Cleopatra Stratan. Vreau sa dansez. Udrea nu mai dansează cu mine fiindcă e supărata ca la bluesuri, când stau aproape de ea, ii pot vedea pe sub fusta. Dansez cu Cleopatra. Apoi, cântă Adrian Minune. Deja mă simt mai bine pentru ca pot privi si eu pe cineva „de sus”.

Ora 13:00 – Mi se face sete. Ma duc la bar, si vreau sa comand. Il sun pe barman pentru ca nu pot sa il vad fiind de cealalta parte a tejghelei. Beau cateva pahare si ma ametesc.

Ora 18:00 – Plec de la petrecere cu Basescu cu loganul. Sunt deja cinci si ma ia in portbagaj.

Ora 19:00 – Ajung in fata blocului. Urc in lift, apas butonul etajului 3. Apoi mai urc pe scari inca trei etaje. Eu stau la 6, dar in lift nu ajung sa apas decat pana la butonul etajului 3. E intuneric pe scara blocului si iar ma lovesc cu capul de clantza. Desi avem lumina cu senzori, nu inteleg de ce la mine nu se aprinde niciodata.

Ora 20:00 – Termin cina si ies putin sa plimb cainele. Am un bishon pe care l-am luat de curand. Ciobanescul l-am vandut dupa ce m-a luat in gura si a incercat sa ma ingroape in gradina blocului.

Ora 21:30 – Ma pregatesc de culcare. Nepotelul se razbuna pentru ca iar i-am purtat pantofii si imi piteste scaunelul de langa pat. Adorm pe covor. Sper să am şi să aveţi şi voi „Noapte buna”!

De-atunci, mă tot frământ: Cine.şi-o fi pierdut fila din agendă?!

2 gânduri despre „O scrisorică pierdută

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s