Eroare, Mon General!

Scrisoare deschisă către

Inspectorul general al Jandarmeriei române,

Domnul general locotenent dr. Olimpiodor ANTONESCU

Urmare penibilei întâlniri cu un jandarm, am solicitat lămuriri şi clarificări Jandarmeriei române.

Filmul evenimentelor:

–         7 octombrie, orele 10,30, Câmpia Turzii, am fost legitimat de către un jandarm, al cărui comportament nu a prea lăsat urme de respect faţă de Cetăţeanul pe care îl abordase.

–         15 noiembrie, am solicitat, prin e-mail, explicaţii (întârzierea se datorează faptului că dădusem CD-ul cu filmuleţul unui Senator, pentru a obţine el clarificările; este vorba de un Senator român care respectă alegătorii, … întocmai ca un jandarm din Câmpia Turzii!)

–         17 noiembrie, cererea mea a primit nr. 11811

–         20 noiembrie, am avut o convorbire cu ofiţerul Feher de la Jandarmi Cluj, căruia i-am pus la dispoziţie un CD cu filmuleţul realizat în 7 octombrie

–         17 decembrie, am fost sunat de ofiţerul Feher, ca să-mi comunice că … chiar dacă voi primi cu întârziere răspunsul, el se încadrează – totuşi! – în termenul legal (probabil, conform principiului tradiţional românesc: crezi ce vezi, sau crezi ce-ţi spunem noi?!)

–         22 decembrie, am primit răspunsul la petiţia 11811/17.11.2009, emis la 16.12.2009 şi expediat pe e-mail la … 22.12.2009 (greu mai funcţionează poşta electronică!).

Mesajul meu era:

Vă rog să mă ajutaţi pentru clarificarea unor nedumeriri:

Miercuri, 7 octombrie 2009, în jurul orei 10,30, în Câmpia Turzii, am fotografiat trotuarul pe care un poliţist discuta cu şoferul unui autoturism parcat pe trotuar. În acest timp, maşina poliţistului era parcată aiurea, tot pe trotuar! Maşina poliţistului este parcată DE REGULĂ în acest fel, cam în fiecare zi de miercuri! În apropiere, se afla şi un jandarm. Jandarmul m-a strigat, după ce trecusem de el. M-am oprit, s-a recomandat şi mi-a cerut să mă legitimez. I-am prezentat buletinul de identitate. În timp ce, presupun, copia datele de pe buletin într-un carneţel, l-am întrebat – în mod repetat – despre motivul legitimării.

Nu am primit nici un răspuns.

În acest timp, având aparatul de fotografiat în mână, s-a pornit. Era setat pe filmare. Mi-am dat seama şi am profitat ca să realizez o filmare gen „camera ascunsă”. Se vede şi se aude, atât atitudinea şi cuvintele jandarmului, cât şi ale mele.

Vă rog să mă ajutaţi să aflu:

–         (1) de ce am fost legitimat?

–         (2) de ce nu mi s-a răspuns la întrebarea repetată?

–         (3) de ce am fost trimis „la plimbare” de către jandarm?

–         (4) dacă am greşit cu ceva, doresc să ştiu: unde şi cu ce?

În plus, aş dori să aflu:

–         (5) dacă am greşit, care îmi este pedeapsa pentru greşeala săvârşită?

–         (6) dacă a greşit jandarmul, care îi este pedeapsa meritată/primită?

–         (7) dacă numele pe care mi l-a dat la sfârşitul discuţiei filmate nu este cel real, cum se numeşte, în realitate, jandarmul în cauză şi … ce merită/primeşte pentru minciună?

–         (8) dacă postez filmuleţul pe blog şi prezint cele de mai sus, încalc vreo regulă/lege?

Vă mulţumesc,

Zamfir POP – cetăţean al unei ţări cu pretenţii de democraţie

N.B.: imaginile şi filmuleţul le pun la dispoziţie la solicitare

Răspunsul primit „în termen legal” (adică: 30 de zile, numărate pe sărite, ca steagurile lui Ghiţă!):

Domnule Inspector general al Jandarmeriei române,

Domnule general locotenent dr. Olimpiodor ANTONESCU,

mă tem că, citind răspunsul primit, dacă aţi fi în locul meu, v-aţi pune nişte întrebări:

–         unde este răspunsul la întrebările (2), (3) şi (7)?

–         să înţeleg că a nu răspunde la întrebarea pusă de un Cetăţean se încadrează la manifestări de respect din partea jandarmului faţă de Cetăţean sau, doar Cetăţeanul are obligaţia să manifeste respect în relaţia cu jandarmul? Îmi amintesc că, într-o anumită situaţie, doar „lentoarea” cu care s-a considerat că am scos buletinul din buzunar a fost taxată drept „refuz de legitimare” şi sancţionată. Deci, Cetăţeanul are obligaţia de respect faţă de jandarm, fără ca reciproca să fie valabilă?

–         să înţeleg că, dacă mă făceam că nu aud interpelarea, din spate, a jandarmului, nu ar fi fost nici o problemă? Jandarmul s-ar fi simţit foarte onorat de nebăgarea în seamă şi nu aş mai fi avut ocazia să vă tulbur cu nemulţumirea mea?

–         mi-aţi citat un articol dintr-o decizie a CNA-ului. Eu nu sunt o instituţie din subordinea CNA-ului! În plus, chiar dacă luăm ad litteram textul respectiv, acolo se precizează că nu intră în discuţie filmările care nu s-ar fi putut realiza în condiţii normale. Să înţeleg că, dacă aş fi solicitat jandarmului acordul de a filma discuţia noastră …

–         tot în acel text se face vorbire despre „suferinţa” sau „punerea persoanei în situaţii înjositoare”. Ori, în cazul în speţă, eu am suferit o reţinere în public, preţ de câteva minute bune. Sunt cunoscut în zonă, mă bucur de oarecare notorietate, lucrând în mass-media. Ce au văzut trecătorii? O mutră acră (nu a mea!) şi o persoană înjosită prin nebăgare în seamă. Sau, a nu răspunde la întrebarea ce ţi se pune este un semn de înaltă onoare? Mulţumesc! Mă tem că trecătorii nu au înţeles chiar aşa! Deci, nu onoarea jandarmului a fost cea afectată!

–         rămâne să îmi comunicaţi numele real al jandarmului filmat şi coordonatele de contactare, ca să îi solicit acordul pentru filmare şi publicare a filmării respective. Vă rog să revedeţi filmarea, ca să înţelegeţi că, atunci, nu am avut cui să le cer, de vreme ce la întrebarea mea repetată, răspunsul a fost … muţenie!

–         să înţeleg că răspunsul la întrebarea (6) este: jandarmul nu a greşit? Deci, în consecinţă, nu are de ce să primească vreo pedeapsă? Pentru că a procedat corect … riscă doar o premiere sau avansare? Dacă mi-aţi fi comunicat răspunsul, l-aş fi felicitat!

–         mă asiguraţi că instituţia dvs. … dar, nu am reuşit să decelez această intenţie şi în răspunsul pe care mi l-aţi trimis.

–         ca să închei cu o notă ceva mai hazlie: la Cluj Napoca mi s-a spus că jandarmul nu mi-a răspuns pentru că … era timorat de întrebarea pusă de mine! Ar fi hazliu, dacă nu ar fi jenant!

Domnule general, subiectul sesizării mele era lipsa de respect cu care am fost tratat.

În timp, am umblat mult, în ţară şi prin alte 15 ţări, şi am fost legitimat de nenumărate ori. Din 1978, am fost fericitul posesor al unui „buletin cu barbă şi plete” Mult mai mari decât port astăzi! Aşa arătam şi pe paşaportul emis în 1987. Am fost legitimat de miliţie, de grăniceri (1979), am fost suspectat şi, implicit, interogat, de miliţie, pentru un presupus furt de alcool dintr-o autoservire (nici măcar nu eram în localitate la momentul respectiv!) sau falsificare de monedă (undeva, pe unde am trecut în 1981, a apărut o bancnotă de 100 de lei falsificată!), de Poliţia din RFG (1987), de cea maghiară (1988), de cea sovietică (1991), de vameşi din diferite ţări, … dar niciodată nu am fost tratat cu atâta … să nu zicem „dispreţ”, ci, doar „lipsă de respect”!

Acesta este adevăratul motiv al nemulţumirii mele.

Nu mă îndoiesc că, ofiţer fiind, înţelegeţi valoarea cuvântului Onoare. Onoarea mea de Cetăţean, terfelită de un jandarm bosumflat, cine o repară?!

Am Onoarea să vă salut, Domnule General!

Vă doresc să aveţi un Crăciun Fericit şi vă mai doresc ca, în cazul în care ieşiţi, în civil, în oraş, să întâlniţi jandarmi mai politicoşi decât subordonatul dvs. din Câmpia Turzii. Ca să nu vă strice ziua, tratându-vă cu „respectul” cu care am fost tratat eu.

Zamfir POP – cetăţean al unei ţări cu pretenţii de democraţie

12 gânduri despre „Eroare, Mon General!

  1. prin 2004 am asistat privind pe gemul biroului meu la o scena in care un jandarm lovea o persoana cu handicap, am intervenit conform atributiilor de servici care prevad apararea drepturilor omului in general si a celor vulnerabili in spacial. Am fost umilita, jignita, etc. Am adresat normal o sesizare Jandarmeriei Romane si am primit un raspuns pe masura democratiei originale din Romania. Daca nu as iubi tara in care traiesc si nu mi/as respecta etica profesionala as emigra………imi pare rau ca treci prin asa ceva…eu am ajuns la concluzia ca ne place cumj traim, asta e si motivul pentru care nu facem ceva sa schimbam lucrurile……

    • # Tamara: După cum ai văzut din postarea Ordine şi lege, este o practică, nu accident! De-aceea am pornit cruciada! Pentru că mie nu-mi place!
      Sunt învăţat deja! Dar, aşa cum i-am scris şi generalului: nici miliţienii nu m-au tratat cu atâta dispreţ când eu aveam pleată şi barbă impresionante şi ei aveau alergie!

  2. as dori ca rezultatul cruciadei pornite, (si eu am pornit candva una si nici acum nu am renuntat) sa nu fie marginalizarea si discreditarea profesionala…….sa ai sarbatori line dragul meu si nu uita ” A ierta nu inseamna sa uiti!”

    • # Tamara: Eu am avantajul că nu am bicicletă. Deci, nu mi se pot lua boii. Faţă de jandarmul respectiv, eu nu am nici cel mai mic resentiment. S-a purtat aşa cum l-au învăţat şi îi permit „superiorii”, aşa cum, sunt sigur!, că nu l-a învăţat mămicuţa lui în primii şapte anişori.

  3. Atentie ! Deranjezi un „pilos” !

    Şefii poliţiei române au fost cadorisiţi, marţi, de şeful statului român aflat încă în funcţie cu grade superioare. Printre aceştia, chestorii principali Dan Fătuloiu şi Marian Tutilescu au fost avansaţi la gradul de chestor-şef.

    Alţi şefi din MIRA care au beneficiat de grade profesionale în plus sunt: Cristian Baci, Lucian Guran, Terente Merce şi Petre Tobă. Şi şefii Jandarmeriei au fost avnasaţi: generalii-maior Olimpiodor Antonescu şi Neculai Bontic– la cel general locotenent, iar generalul de brigadă Gavrilă Pop de la cel de general maior.

    O pleiadă întreagă de militari din SRI, SIE, STS şi SPP au fost de asemenea avansaţi de Traian Băsescu în ultimele zile ale mandatului său care a început în 2004.

    • # brad: Ştiu, dar, ce pot face? Ei au început! Trebuia să dea ordin lui Ilie Pintilie Pamfilie să-şi vadă de treabă, să nu mă deranjeze cu „respectul” lui. Eu mergeam liniştit pe stradă şi-mi vedeam de treburile mele. El m-a oprit ca să-mi arate … ce-ai văzut în filmuleţ!

    • # lucia: Apud Marele şi Singurul şi Obiectivul şi Democratul şi Profesionistul şi De-Toţi-Atacatul (din invidie, evdent!) Jurnalist de prin zonă, eu nu sunt ziarist! Îmi recunosc doar defectul de a fi un simplu Cetăţean al uneia dintre ţările Uniunii Europene. Din păcate, pentru mine şi pentru autorităţi, îmi cunosc drepturile şi obligaţiile. Dacă la obligaţii, nu prea pot fi tras de mânecă, pentru că mă străduiesc să mi le îndeplinesc, la drepturi … sunt obligat să trag mereu de mânecă autorităţuile pentru că se screm să nu mi le bage în seamă, prin reprezentanţii lor nesimţiţi.
      În ’87, în RFG, cel mai mult m-a impresionat grija fiecăruia de a nu-l deranja nicicum pe cel de-alături. Astăzi, un aşa-zis poliţist român de proximitate (mai bine zis: de aproximaţie, pentru că sunt mereu pe teren, dar … nu-l pot întâlni decât dacă merg la el la birou!) îmi spune că dacă vecinul arde plastic la el în curte şi eu mă sufoc de fum la mine în curte … totul e OK şi „nu este vorba de tulburarea liniştii publice, că nu a dat drumul tare la radio!.

    • # joe: Filmuleţul a fost pus pe youtube, integrat în postări pe blogurile mele, trimis la gen. Antonescu, …
      Scopul meu era rezolvarea unei probleme, nu declanşarea unui circ.

  4. Pai intr-o tara de circari, cam merge sa faci circ. Altfel nu esti luat in seama aparent. Sau poate trebuie o mai mica doza de umilinta din partea d-voastra si o mai mare doza de cunostinte juridice.

    • # joe: Aici e buba, de-aici pornesc problemele care mi se crează: nu prea dispun de umilinţă în faţa celor pe care îi plătesc, dar, în schimb, mi-am ştiut întotdeauna drepturile!
      În ’78, Miliţia Turda mi-a emis un buletin de identitate cu o poză … normală! În poză eram aşa cum eram şi în realitate cu barbă şi plete!
      O poză asemănătoare s-a aplicat şi pe paşaportul cu care am „hălăduit” un pic prin Europa (inclusiv, RFG, Austria, Yugoslavia).
      Azi-noapte, am fost oprit din drumul meu şi legitimat de poliţişti. Urmează să rog pe cei de deasupra lor să le reamintească procedura de identificare a unei persoane şi să-i laude pentru micile „omisiuni”. Tocmai cele care fac diferenţa între un miliţian şi un poliţist. Adevărat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s