M-a rugat Zamfir să-i găzduiesc, la mine pe blog, mămăruţele şi buburuzele pe care le-a fotografiat la Boju, după ce a plecat de la Trenu-mburdat.
În tufele acestea locuieşte norul de mămăruţe – buburuze!
Jos, în vale, e curba unde s-a răsturnat trenul în septembrie.
În stânga e Boju – şi calea spre Cluj Napoca,
iar în depărtare e Valea Florilor – şi calea spre Câmpia Turzii!
Ulise al II-lea cel Ocoş 
Vezi la I.o. Flavius ceva despre poetul Asztalos si poezia „Mi se ULISE” poatemi-o traduci!
# Daurel: Să trăiţi, am înţeles! Trec la executare! Doar că durează: mâine merg la o înmormântare şi am şi altele pe listă. Dar, I’ll do my best for sure!
Ce de-a buburuze! Merci frumos! 😀 Când am fost la mănăstire la Petru Vodă (la mine în Neamţ), era tot aşa un roi. Mi-era frică să păşesc de teamă să nu le strivesc! Erau superbe!
# mihaela130: Pe mine m-au năpădit: În păr, în barbă, în ochi, … M-am chinuit să ies din nor, fără să omor din ele! Dar, a fost o senzaţie fantastică: cam ca Guliver prin Ţara Piticilor! Ştiam că nu-mi pot face nici un rău, dar … erau prea multe!
Ce frumos!!! De mica am fost invatata sa ocrotesc buburezele. Sunt atat de delicate si frumoase, spre deosebire de multe alte gaze. Poti sa te consideri norocos ca ai avut ocazia sa vezi atatea deodata si sa te si salute.
# Brindusa: Să mă salute? Mai degrabă voiam să mă … mănânce! Le-am pozat şi am şters-o imediat de-acolo!
Mulţumesc buburuzelor că nu te-au mâncat.
# Florina: Şi eu. Ce ne făceam fără Zamfir?