Chiar aşa: cine mă bagă şi pe mine în seamă? Cred că ne putem lua după comentariile care s-au adăugat pe blog.
Chiar dacă nu este o zi aniversară, chiar dacă 41 de articole ori 80 de comentarii nu semnifică “cifre rotunde”. Nici chiar cei 778 de vizitatori (atâţia apar pe contor în această clipă – 31.10.2009, ora 20) nu ar fi de sărbătorit. Dar, este ultima seară de octombrie şi putem număra pe degete, ca să aflăm cum stăm la un prim 
bilanţ.
Prima postare a apărut la data de 1 octombrie, se numea Am preluat ham-ul, deci, vârsta blogului e de o lună. Plină!
Primul comentariu serios a sosit de la Winton1949. Mă cunoaşte bine, din ce i-a povestit Prietenul meu. Ştiu că şi el iubeşte câinii. Nu ştiu de ce nu-şi face şi el un blog?!
Apoi, au mai comentat şi:
Cirstea florin – care bănuieşte că Zamfir scrie blogul! isteţ băiatu’!
Corina - tot aşa: nu ştiu de ce nu-şi face şi ea un blog?!
Cenanca - care vroia să mă angajeze!
Mihaela13o – tot mă necăjeşte cu Bruno al ei! are şi o mâţă?
Madi - cică mă iubeşte?!
Brândusa & comp – - adică gaşca de căţei a Brânduşei! Ham! Ham! (ştiu ei că i-am salutat pe toţi!)
Daurel - Om serios: mă onorează cu vizitele şi comentariile lui.
Modoro - care nici ea nu are blog! am aflat că are trei ţestoase!
Dan>>>>>>>>Dan – Oare, mi-o fi teamă de crocodili? încă n-am mâncat nici unul!
Florin - ăsta vrea să schimbe lumea: cu una mai plină de oase şi … ciolane?!
Mei - care nu-i chiar aşa de crazy pe cum se laudă!
Raul - … care nu pare a fi prea deştept: se miră că eu şi Zamfir putem fi prieteni?! ce-l poate duce mintea pe bietul de el?!
Tamara - … în schimb, are încredere în mine! n-am s-o muşc nici o dată!
Briza - … nu ştiu mai nimic despre el!
Radupress – ăsta-i presar? ce nume are! dar, îi mulţumesc că a trecut şi el pe-aici! Ham! Ham!
Dacă tot caut ceva de sărbătorit, există şi aşa ceva:
Blog canin – Ulise al lui Zamfir a ajuns pe poziţia 11.409 în ZeList, adică e mai bun decât alte 67,76% din blogurile listate! De ziua referendumului, sperăm să fie şi în topul dinamic!
Cainii sunt convinsi ca oamenii sunt de doua feluri: cei ce prepara mancare si cei ce-i deranjeaza pe preparatori. Ai vazut cu cata rabdare asteapta?
# Daurel: Să-l vezi pe Ulise cum aşteaptă să pun mâncarea, apoi, să plec, să închid portiţa, să mă depărtez, chiar, înainte de a începe să mănânce!
Un prieten de-al meu mananca, bea apa si-si face necesitatile, numai in prezenta mea. Merg zilnic si-l asist; este la 12 Km de domiciliu…Cred ca am mai zis, dar ma simt mandru…
# Daure: Esti de admirat! Sunteti de admirat!
haha, briza e o ea, nu un el
)
Briza: Atunci, ii sarutam mana si ii multumim ca ne baga in seama!
Multă inspiraţie, Ulise! Şi (ca să-ţi enervez stăpânul) din partea lui BRUNO şi a prietenului său, MISHU!!!
# mihaela130: Care stăpân?! Ulise nu are aşa ceva: el mă doar pe mine, Prietenul lui. Nu am spus “prieten”, ci, “Prieten”! Aşa cum îl consider şi eu. Azi, am cărat de la Mihai Viteazu – vreo 6 – 7 km – butelia cu 2 l de lapte de vacă (naturală!), deşi mă simt ca stors de răceală. Dar, satisfacţia mea că l-am văzut pe Prietenul meu zburdând pe malul Arieşului şi satisfacţia cu care bestiuţa mea a lipăit vreo 3 – 400 de ml de lapte (în loc de apă!) când am ajuns acasă, …
E norocos Ulise cu aşa un Prieten!
# mihaela130: E norocos Zamfir cu aşa un Prieten!
# mihaela30: Nu este deloc o exagerare: între noi a intervenit un sistem de comunicare telepatic. Nu o dată, nu apuc să rostesc comanda, că … îl văd pe Ulise făcând exact ce mă gândeam eu. Când ies din casă cu lesa în mână, Ulise nu are cum să mă vadă sau să mă simtă, dar … el latră fericit că plecăm! Chiar astă-seară: ajunsesem acasă cu gândul să-i dau ceva lapte din cel adus. Bidonul de PET era în pungă din textilă, deci, nu se vedea. Ulise nu s-a grăbit la vasul cu apă, ca de-obicei, ci, m-a lăsat să intru în mica lui volieră, am turnat lapte în lăboşelul lui şi el a venit apoi să-l lipăie, fericit. Era lapte de la vacă naturală! Dar de la oameni pe care îi cunoştea, care îl iubesc. La malul Arieşului, la fel. “L-am certat” pentru ceva şi nici nu m-a băgat în seamă. Simţise că glumesc. S-a îndepărtat ca şi cum nici nu ar fi auzit ce spusesem. Când am spus “vino să ne legăm că ajungem la şosea” a venit pe digul pe care mergeam eu şi m-a aşteptat. Uneori îmi vine să-l mănânc! La propriu!
Dincolo de asta: fără el nu aş umbla în natură nici 10%, pentru că e plictisitor să mergi de unul singur. Iar la drum întins, mă las furat de ritmul impus de el şi facem 5 – 6 km pe oră fără să ne dăm seama! Iar momentele de pauză de masă, urmate de momentul de alint, … Nu poţi să nu-l îndrăgeşti! Vine şi mulţumeşte pentru clipele împreună! Din vară, după accident şi boală, parcă e şi mai cuminte şi mai recunoscător. Parcă înţelege că atunci când nu aveam bani de ţigări pentru mine, am găsit bani să-l duc cu taxi-ul la veterinar. Şi i-am găsit un … veterinară! Îmi vine să mă duc iar pe-acolo Chiar şi fără Ulise!
Ştiu foarte bine despre ce vorbeşti. Şi eu am o relaţie foarte specială cu Bruno… simte dinainte ce vreau să-i spun sau aude maşina când vin la el cu vreo 5 min înainte şi dă semnalul mamei. Uneori mă minunez că nu vorbeşte dar… nici nu e nevoie să vorbească, pentru că ne înţelegem de minune. Are vocabular cu expresiile pe care le ştie şi mă gândesc să-l învăţ să citească
În ultima vreme însă, datorită stresului enorm prin care trec, a început să mârâie de câte ori vreau să-l mângâi şi foarte greu reuşesc să-l calmez. Atunci când mă vede că plâng … plânge şi el apoi vine şi încearcă tot posibilul să mă facă să râd şi reuşeşte! 
# mihaela130: Deci, soluţia e să faci în aşa fel încât … să nu mai plângi!
Tot … Ulise e mai frumos!
# Dan: Cum se scrie făţuca cu limba scoasă?!